Adresare

De 19 ani avem independenţă şi suveranitate, fie şi ciopîrţite. Dar tot de atîţia ani copii şi nepoţii noştri, moldoveni justificaţi prin acte de identitate şi aerul ce-l respură, în şcolile Republicii Moldova învaţă istoria românilor, învaţă limba şi literatura română, tăgăduindu-li-se istoria statului cetăţeni ai cării sînt, tăgăduindu-li-se personalităţile naţionale, ce fac demnitatea şi avutul acestui stat. În felul acesta generaţiile de moldoveni nu-şi cunosc valorile pămîntului în care-şi au rădăcinile, negate ca-n fabula „Frunzele şi rădăcina”. Sîntem la al şaptelea ministru al Educaţiei, reprezentanţi ai diverse mişcari şi partide politice, - dar în şcoli dezastru persistă. Dezastru menţinut şi în societate de amoralitatea moldovenilor proromâni, unionişti în măsura banului cu care-s platiţi banditeşte de peste hotarele republicii.
Dealtfel, referitor la partide şi politicieni ale căror opoziţii  seci în esenţă şi care tulbură echilibrul omului muncitor ce nu întotdeauna are timpul să se dumirească despre conţinutul, deseori lipsă, al programelor partiinice – bine ar fi să nu uite, indiferent de vălvătaia clănţănelii, că lupta lor poate fi sfîntă doar numai atunci cînd revendică binele ţării noastre şi al poporului acestei ţări.
De 19 ani e ruptă continuitatea dezvoltării social-culturale în ţară. S-a pierdut legătura poporului cu oamenii de creaţie mai corect e să zicem că scriitorii, actorii, plasticienii, muzicienii, cineastii... au pierdut această legătură ce alimentează arta. Fapt ce explică lipsa operelor de valoare. Aventurierii şi nepoftiţii de la arte, dar şi ignoranţii şi leneşii neagă şi blamează tot ce s-a scris, jucat în teatru, creat la „Moldova film”, dar tocmai în acele decenii, în pofida ideologizării, arta moldovenească a cunoscut cele mai înalte piscuri ale valorilor ei recunoscute în lume: Ion Druţă, Mihail  Grecu, Emil Loteanu, Maria Bieşu, Victor  Gherlac, Valeriu Cupcea  şi încă multe sute de alte personalităţi artistice care au creat o atmosferă social-culturală cu înalt nivel de dezvoltare intelectuală şi care ne lipseşte azi şi fără de care neagră ne e ziua de mîne. Salvarea ne este a-i cunoaşte pe cei de ieri, pe cei de azi, pentru a şti cum vor fi cei de mîne.
Avem cu toţii, şi buni şi răi, un pămînt a cărui sevă ne poate face puternici, ambiţioşi, şi faţă de care avem o sfîntă datorie: să-i păstram, să-i sporim valorile, iar cu el şi noi, inclusiv politicieni şi oameni de creaţie şi intelectuali de ţinută să ne îmbogăţim de spirit, morală, să ne recăpătăm, identitatea, demnitatea naţională de moldoveni multiseculari.

E.M.